miercuri, 1 august 2012

Reuniunea anuală a cronicilor literare- Ovidiu Pecican

Haideți, domnilor critici, să ne facem treaba din mers, fără crispare, cu bucurie și savuros, pe cât posibil.
Editura Limes 2008
194 de pagini care vă formează o baza în literatura. Dacă dați BACul ar trebui să citiți această carte pentru a stabili o legătură cu toți autorii care vă omoară cu plictiseală și standard fără să formați o legătură cu ei, ceva mai personal și mai suculent care să vă ajute să îi pricepeți.
Dacă sunteți în domeniul literar și vreți să știți ceva mai mult vă ajută iar fiindcă e o cronică scrisă bine și piperată cu prezența autorului, parcă îți dai seama din cuvinte ce ton are și cum îi place să folosească stările sale pentru a te pune în temă, asta și doct și pentru toți în același timp,  rar întâlnit talent la cronicarii de astăzi.
Un roman și cititorii lui nu este doar un titlu de capitol ci o esență. Modul cum îi judecăm pe scriitori se schimbă în funcție de starea de spirit a celui ce lecturează, mesajul operelor e mai prietenos povestit în Reuniunea anuală a cronicilor literare decât în romanele analizate, căci eu am dat fuga peste tot să decupez fragmente și stări din cărțile menționate de domnul Ovidiu Pecican în cronica sa dar mai bine mi-a picat în catastif literatura trăită prin cronică decât prin romane, nu din cauza volumului de pagini ce trebuia citite ci din cauza tonului pe care nu îl simțeam deloc viu și dătător de viață. Pentru mine aceste 194 de pagini au cuprins deja esența, sufletul și viața care trebuia altfel să le desprind pe bucățele din romane, din răbdare și citind de multe ori fragmente pe sărite datorită faptului că nu poți să asculți mereu atâtea întrebări întinse pe pagini multe. În cazul meu citind mult știu direcția care o urmează cartea încă de dinainte să o citesc și de multe ori asta mă face să frunzăresc pentru a-mi confirma sau infirma instinctul. Citind Reuniunea anuală a cronicilor literare mi-am strâns în valiză cărți pe care să brodez sentimente noi, cuvinte noi, situații și momente de viață fără să fie musai nevoie să mă sufoc în bibliografii. Am descoperit că scriitorii folosesc titluri puternice, jocuri de cuvinte neobișnuite pe coperți frumoase care conțin uneori și povești pe măsură la care pot să mă refer tocmai prin lecturarea acestei cronici...nu sunt ignorantă și știu despre ce e vorba dar fără să fac bătături la ochelari.
Citind Reuniunea anuală a cronicilor literare puteți să vă alegeți ce titluri să aprofundați, ce scriitori vă atrag, ce vă face să doriți o mai mare apropiere și asta ajută enorm de mult atunci când vreți să citiți o carte și nu știți ce anume v-ar veni mănușă.
Vă invit, împreună cu toți ceilalți cititori în care nevoia de dreaptă judecare stă alături de spiritul ludic, să serviți din platourile de față, să dansați pe ritmurile acestui jazz etnic, cu nuanțe ardelenești și să ne dăm întâlnire până la reuniunea anuală următoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu